România, țara procurorilor: perioada în care corupția a intrat pentru prima dată în defensivă

Anii în care Laura Codruța Kövesi conducea Direcția Națională Anticorupție au rămas în memoria colectivă drept una dintre cele mai tensionate și controversate perioade din istoria recentă a României. În timpul mandatelor lui Traian Băsescu, iar ulterior și în primii ani ai administrației Klaus Iohannis, România a trăit ceea ce mulți au numit „epoca procurorilor”. Aproape zilnic apăreau imagini cu politicieni, miniștri, parlamentari, primari sau oameni de afaceri încătușați și escortați în fața camerelor de televiziune. Sentimentul dominant era că nimeni nu mai este intangibil și că, pentru prima dată după 1989, justiția îndrăznește să atingă vârful puterii.

Atmosfera acelor ani era apăsătoare pentru clasa politică. Teama de DNA devenise reală. Miniștri ezitau să semneze documente, rețelele de influență funcționau cu mai multă prudență, iar combinațiile care altădată păreau imposibil de atins de lege intrau brusc sub lupa procurorilor. Nume importante din toate partidele au fost anchetate sau condamnate, iar impresia generală era că România intrase într-o nouă etapă, în care corupția nu mai reprezenta o stare naturală a sistemului, ci un risc major pentru cei implicați.

Desigur, perioada respectivă nu a fost lipsită de excese. Au existat dosare care s-au prăbușit în instanță, oameni achitați după ani întregi de expunere publică și acuzații privind colaborări controversate între procurori și servicii. Mulți au vorbit atunci despre spectacolul cătușelor și despre transformarea justiției într-un instrument de presiune mediatică și politică. Criticile nu au fost puține și nici complet nefondate. În timp, inclusiv unele decizii ale instanțelor interne și europene au confirmat că anumite practici au depășit limitele unui echilibru democratic sănătos.

Cu toate acestea, privind retrospectiv, mulți români constată astăzi că acea perioadă a produs ceva ce România rar a cunoscut după Revoluție: frica autentică de consecințe în zona marii corupții. Chiar dacă metodele au fost uneori discutabile, efectul asupra sistemului politic și administrativ era vizibil. Corupția nu dispăruse, însă intrase într-o defensivă clară. Motoarele funcționau la minim, iar sentimentul de impunitate care dominase deceniile anterioare părea, măcar temporar, zdruncinat.

După plecarea lui Kövesi de la conducerea DNA, percepția publică s-a schimbat treptat. Astăzi, pentru mulți cetățeni, pare că vechile reflexe s-au întors, că presiunea justiției s-a diminuat și că marile rețele de influență au redevenit confortabile. Nu mai există aceeași teamă, aceeași intensitate a anchetelor și nici senzația că oricine poate răspunde în fața legii. Tocmai de aceea, chiar și oameni care în trecut criticau dur perioada „țării procurorilor” ajung acum să privească acei ani cu o anumită nostalgie amară, nu pentru excesele lor, ci pentru faptul că, pentru o scurtă perioadă, corupția părea că a făcut în sfârșit un pas înapoi.

Astăzi pare că „furatul” și corupția sunt din nou ” la liber.