Război, cerșit și lux: cum se construiește un resort de schi de 1,2 miliarde de euro într-o Ucraină „fără bani”

În timp ce Ucraina se prezintă constant în fața lumii ca o țară aflată în pragul colapsului financiar, dependentă de ajutor extern pentru a-și susține armata și funcționarea statului, în vestul țării se desfășoară un proiect care contrazice frontal acest discurs: construcția unui resort de schi de lux, cu o investiție estimată la 1,2 miliarde de euro.

Proiectul GORO Mountain Resort, amplasat în Carpații ucraineni, în regiunea Lviv, este promovat drept o investiție „strategică” și „orientată spre viitor”. În realitate, el reprezintă o imagine șocantă a unei țări care, pe de o parte, cere arme, bani și sacrificii, iar pe de altă parte permite – și chiar încurajează – dezvoltări turistice exclusiviste, complet decuplate de realitatea frontului și a pierderilor umane zilnice.

Contrastul este greu de ignorat. În estul Ucrainei, orașe întregi sunt distruse, soldați mor zilnic, iar statul avertizează că fără sprijin extern nu poate rezista. În vest, se planifică hoteluri de lux, pârtii de schi și infrastructură de agrement pentru turiști. Mesajul implicit este devastator: există bani, dar nu acolo unde ar trebui să fie.

Apărătorii proiectului invocă rapid scuza capitalului privat. Banii nu vin din bugetul statului, ci de la investitori privați, spun ei, iar statul nu are dreptul să intervină. Argumentul este legal, dar profund insuficient din punct de vedere moral. Într-o țară aflată în război, linia dintre legal și legitim devine extrem de subțire. Faptul că un miliard de euro poate fi mobilizat pentru turism, dar nu pentru apărare, ridică întrebări incomode despre priorități, responsabilitate și cinism.

Mai grav este efectul de imagine. Ucraina solicită constant sprijin financiar din partea contribuabililor occidentali, prezentându-se ca o națiune aflată în luptă pentru supraviețuire. În acest context, existența unui proiect de lux de asemenea amploare riscă să submineze încrederea publică și să alimenteze scepticismul celor care se întreabă unde se duc, de fapt, banii și cât de reală este criza invocată.

A construi un resort de schi în plin război nu este doar o decizie economică discutabilă, ci un gest simbolic toxic. El transmite ideea unei rupturi între elitele economice și realitatea celor care luptă și mor pe front. În timp ce unii sunt chemați la sacrificiu total, alții par să investească liniștiți în confort, divertisment și profit viitor.

Cazul acestui resort nu demonstrează că războiul nu există, dar demonstrează ceva la fel de grav: că în interiorul Ucrainei funcționează o logică dublă, în care tragedia colectivă coexistă cu proiecte de lux, iar discursul public despre lipsa banilor este incompatibil cu realitatea unor investiții de miliarde.

În cele din urmă, întrebarea nu mai este dacă investiția este legală, ci dacă este moral acceptabilă. Iar răspunsul, pentru mulți, este clar: într-o țară care cere arme pentru a supraviețui, un resort de schi de 1,2 miliarde de euro nu este un simbol al speranței, ci al unui eșec profund de priorități.