Eugen Grigore a ucis 24 de oameni intrând cu camionul într-o tabără de romi, după ce și-a pierdut întreaga familie

În 1974, într-o Românie sufocată de frică, tăcere și mușamalizări, s-a consumat una dintre cele mai violente tragedii individuale din istoria penală a regimului comunist. Numele ei: cazul Eugen Grigore.

Eugen Grigore era șofer de camion în Iași. Un om obișnuit, fără antecedente penale. Într-o seară, întors de la muncă, a găsit ceea ce mai rămăsese din viața lui: casa în flăcări, iar înăuntru, morți, soția și cei trei copii. Nicio șansă de salvare. Nicio explicație imediată. Doar cenușă și tăcere.

Suspiciunile au indicat rapid un grup de romi nomazi cantonați la marginea orașului. Ancheta miliției a fost însă blocată aproape din start. Vecinii au refuzat să depună mărturie, invocând frica de represalii. Autoritățile au ezitat, au amânat, au închis ochii. Cazul risca să fie îngropat, ca multe altele în România anilor ’70.

În paralel, Eugen Grigore a susținut că a fost amenințat: dacă nu renunță la plângere, va urma răzbunarea. Pentru un om care tocmai își pierduse totul, mesajul a fost clar — statul nu avea de gând să-l apere.

Ceea ce a urmat a fost un act de violență extremă. Grigore s-a urcat la volanul camionului său și a intrat direct într-o tabără de romi, strivindu-i pe cei aflați în corturi. Atacul a fost haotic și nemilos. 24 de persoane au murit. Nu a fost justiție. A fost răzbunare oarbă, născută din disperare, furie și abandon.

Autoritățile nu au mai putut ascunde cazul. Eugen Grigore a fost arestat, judecat și condamnat la închisoare pe viață. Regimul comunist a făcut tot posibilul pentru a reduce vizibilitatea evenimentului, temându-se de izbucnirea unor conflicte interetnice și de întrebări incomode despre incapacitatea statului de a preveni tragedia inițială.

După 1989, sentința a fost comutată la 28 de ani de detenție. În 1995, Grigore a fost transferat la Spitalul de Neuropsihiatrie din Botoșani. În 2001 a ajuns din nou liber — dar fără familie, fără sprijin, fără viitor. A trăit pe străzi și a murit în 2009, ironic, călcat de un camion.

Cazul Eugen Grigore rămâne o rană deschisă: o poveste despre ce se întâmplă atunci când statul eșuează, când frica înlocuiește legea și când un om, distrus de pierdere, transformă durerea în masacru.