Preafericitul Daniel a făcut un miracol de 147.000 de euro

În timp ce românii stau la coadă la medicamente compensate și se roagă să nu le intre salariul în minus înainte de finalul lunii, la Constanța s-a produs un „miracol” de manual: ÎPS Teodosie a primit un Mercedes de lux, hibrid, cu preț cât un apartament cu vedere la mare. Nu l-a primit de la Moș Crăciun, ci de la propriii săi preoți, care s-au văzut brusc inspirați să strângă rate de aproape 3.000 de euro pe lună pentru confortul șefului lor. Când smerenia devine sport extrem, e clar că doar suspensia pneumatică o mai poate susține.

În timp ce credincioșii pun bancnote mototolite în cutia milei, iar unii preoți își numără banii pentru factura la gaze, arhiepiscopul defilează într-o limuzină hibridă de top, lungă cât frustrarea publică și tăcută ca reacția oficială la scandal.

Același ierarh care predica despre „modestie” și despre cum „luxul nu este o virtute” ajunge azi să fie sinonim cu cel mai scump cadou clerical din presa recentă. Dacă nu e ironie divină, atunci e măcar satiră curată. Iar gestul preoților ridică întrebări dureroase: De când bunăstarea ierarhiei e mai importantă decât bunăstarea comunității?

De când un arhiepiscop are nevoie de scaune cu masaj pentru a-și face misiunea?

Și cât de ruptă de realitate poate deveni o instituție înainte ca propriile ei oi să înceapă să fugă de turmă?

Într-o țară în care bătrânii ezită între pâine și medicamente, în care tinerii părăsesc România cu valiza plină de dezamăgiri, iar săracii bat la ușile parohiilor sperând la un pachet cu alimente, imaginea unei limuzine episcopale de 147.000 de euro e o palmă fără mănuși. Nu e vorba doar despre o mașină. E vorba despre ce simbolizează ea: un arhiereu de lux într-o țară de oameni amărâți. Iar dacă acesta este drumul pe care merge Biserica, atunci nu e nevoie de sistem de navigație să înțelegem că direcția e greșită.